Recenzie VIP Colosseum Underground Tour – Walks of Italy

By Cristina Radu

M-am trezit la 5:30, așa cum m-am trezit în fiecare zi și după mici abateri de mângâiat unele dintre cele mai pufoase și frumoase pisici ascunse printre cutiile de la florării, la ora 7:00 vedeam Colosseumul printre ramurile copacilor din parc. Abia așteptam să ajung, să stau în fața lui și să simt cum îmi fuge pământul de sub picioare, cum nu pot scoate nici un cuvânt pe gură de uimire, cum mă pierd și mă regăsesc în toate acele povești care aveau în centrul lor această clădire.

Ca de obicei, aveam temele făcute de acasă, 439 de poze salvate pe Instagram de la Colosseum drept inspirație și în timpul disponibil până la începerea turului, am făcut poze și pe stânga și pe dreapta, și pe față și pe spate și am prins un răsărit cum numai în filme îl puteam vedea. 

Razele soarelui văzute printre arcadele Colossemului nu îmi înmuiau doar gândurile, ci și corpul înghețat bocnă. Așa se întâmplă când nu te uiți la vreme și îți lași paltonul acasă fix în cea mai friguroasă zi… 

A fost destul de ușor să găsim punctul de întâlnire cu ghidul nostru

După ce am achitat turul online, am primit pe adresa de email datele referitoare la ora și punctul de întâlnire cu ghidul ce avea să ne încânte auzul cu cele mai ascunse secrete ale Colosseumului. 

Odată ajunși la punctul de întâlnire, a trebuit să ne trecem pe câteva liste, am primit casca și dispozitivul aferent pentru a auzi ghidul perfect pe toată durata turului.

Și chiar așa a fost! Am auzit fiecare cuvânt ca și cum ar fi vorbit special doar pentru mine! Și nu, nu a fost un tur exclusivist pentru o singură persoană, ci pentru un grup restrâns de 10 persoane. 

Turul a început cu descrierea împrejurimilor și mai bine de atât nici că se putea! Cine s-ar fi gândit că lângă Colosseum erau școli pentru gladiatori și spital pentru gladiatorii răniți în timpul luptei? Eu cu siguranță nu! Credeam că toată treaba asta cu gladiatorii e ceva foarte brutal, forțat și lipsit de scrupule. 

Nu am așteptat nici măcar o secundă la coadă pentru intrarea in Colosseum

În momentul în care am ajuns in dreptul Colosseumului, am fost direcționați către o intrare specială unde așteptam DOAR NOI să verifice listele pe care le-am semnat la începutul turului și să ne controleze gențile. 

Prima oprire: ARENA!

În arenă intrau doar câte două grupuri o dată, un grup pe dreapta și un grup pe stânga. Prin urmare, suficient spațiu de poze din orice unghi posibil ti-ai dori! Însă eu nu venisem pentru poze, venisem pentru experiența de a simți cum structura acestuia îmi imobilizează corpul de uimire, pentru a simți exact ce a simțit un luptător atunci când pășea în arenă, pentru a simți presiunea mulțumii, a sute de perechi de ochi curioase și nerăbdătoare să-mi vadă adversarul, dar tot ce am simțit a fost un gol, un gol provocat de trecerea urâtă a timpului asupra acestei construcții. 

A doua oprire: SUBTERAN

Sinceră să fiu (nu că aș fi mințit cu ceva până acum, doar că simt nevoia de puțin dramatism) asta m-a făcut să îmi iau un tur al naibii de scump! Bineînțeles că mă așteptam să văd fiecare centimentru, oricând de banal ar fi fost, de sub Colosseum și să simt toți acei gladiatori și toate acele animale care odată au parcurs aceeași centimetri. În realitate am văzut cam 10% din suprafață, dar ghidul nostru ne-a explicat suficient de mult încât imaginația noastră să parcurgă întregul traseu. 

Pauză de mers la toaletă și de cumpărat suveniruri

Imediat cum am ieșit din subteran, am ajuns la parter unde am făcut o scurtă pauză de mers la toaletă și de vorbit despre daci cu ghidul nostru, Francesco, pasionat până în măduva spinării de istorie.

După ce am trecut de parter, etajul 1 și etajul 2 am făcut încă o pauză de mers la magazinul de suveniruri de unde majoritatea ne-am luat cel mai mișto magnet, vezi videoclipul de mai jos.

Cum să nu te pierzi de grup

Parterul, etajul 1 și etajul 2, care pot fi văzute cu orice tip de bilet cumpărat și prin urmare sunt zone aglomerate în care poți să te pierzi ușor de grupul tău. 

În momentele în care mă opream să fac poze, știam că am stat prea mult pentru a scoate acea fotografie perfectă în momentul în care nu-l mai auzeam în cască pe Francesco. Acest lucru se întâmpla în momentul în care între ghid și mine era o anumită distanță, destul de mare încât să mă facă să mă îndrept spre el și destul de mică încât să îl reperez vizual. 

De multe ori îmi alegeam drept reper vizual un domn cu pălărie albă din grupul nostru pe care clar nu aveam cum să-l ratez în mulțimea de șepci negre.

Vi vacă și pleci bou

Are mama mea o vorbă pe care o spune de fiecare dată când intră într-un muzeu fără ghid “vi vacă și pleci bou”, adică intri neștiind nimic și ieși tot neștiind nimic. Prin urmare, nu faceți greșeala de a merge la Palatine Hill și Roman Forum fără ghid! Pur și simplu stăteam și mă uitam la cărămizi înainte ca Francesco, ghidul nostru, să ne explice și să ne arate fotografii cu palatele superbe care odată fuseseră în acel loc și care acum erau doar… cărămizi. 

Concluzii

Am fost foarte norocoși să participăm la acest tur desfășurat la începutul lunii Decembrie deoarece turiștii sunt puțini și conform lui Francesco, ceea ce în mod normal parcurgea într-o oră, cu noi a putut parcurge în 15 minute, având astfel suficient timp pentru informații suplimentare. 

Mi-a plăcut enorm de mult să-l ascult pe Francesco pe întreaga durata a turului, să aflu în 4 ore ce el probabil a aflat în anii, să mi se răspundă la orice curiozitate legată de locul în care mă aflam și per total să am parte de această experiență completă oferită de Walks of Italy

Cristina Radu

Bună! Sunt Cristina, am 23 de ani și locuiesc în București. Sunt pasionată de antichități, pisici și castele! Bun venit în lumea mea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *