Recenzie „Povestea Mea” Michelle Obama

By Cristina Radu

Ce așteptări aveam înainte să o citesc

Nu știam în ce mă bag, dar simțeam cu toată ființa mea ca trebuie să citesc aceasta carte! Nu știam mai nimic despre Michelle Obama, în afară de faptul că este soția fostului președinte al Statelor Unite ale Americii, un președinte care spre deosebire de alții, a făcut mult mai mult bine decât rău acestei țări. Nu știam de unde vine, ce parcurs a avut în viață, dar știam că are discursuri care zguduie fiecare celulă din corp. 

Ce am simțit după ce am citit-o

Da, am fost descurajată de cele 600 de pagini, dar la sfârșit am zis MAI VREAU! Mai vreau să stau la etajul casei mătușii Robbie alături de Michelle și să-i pun mamei întrebări care par inconfortabile pentru mulți dintre părinți, dar nu și pentru ea, să merg pe terenul de baschet și să-l urmăresc pe Craig, fratele ei, cum își croiește un drum în viață și în societate prin intermediul acestuia, să îl țin de mână pe tatăl lor când boala îl împiedică să își lege șireturile bocancilor, să se urce în mașină și să pornească spre serviciul de la care nu a lipsit nici măcar o zi!

Mai vreau să îi spun în fiecare etapă a vieții ei “ești îndeajuns de bună!”, să îi spun că o să o aștepte o viață pe cinste odată ce Barack Obama, acest student la drept care are obiceiul de a întârzia la orice întâlnire pe care și-o programa, va intra pe ușa biroului ei. Mai vreau să aplaud cu entuziasm atunci când acesta o cere în căsătorie, să dansez alături de ei la nunta lor, să îi fiu aproape atunci când îi schimba scutul Sashei și o pupă de noapte bună pe Malia. Mai vreau să fiu în companie cu ei, să îi felicit pentru orice progres și să îi încurajez la fiecare pas dat înapoi.

Mai vreau să intru pentru prima dată în apartamentul prezidențial, să mă cufund în fotoliul din dresing și să citesc detaliile care trebuiau puse la punct a doua zi. Mai vreau să visez alături de Michelle și Barack Obama la o viață mai bună pentru fiecare cetățean din America, indiferent de rasă, religie sau preferințe politice. Mai vreau! 

Pentru mine, cel mai de preț dar pe care mi-l poate oferi o persoană, este povestea ei de viață. Iar Michelle Obama tocmai asta a făcut! Mi-a oferit fiecare eveniment, fiecare sentiment și fiecare plan de viitor pe care l-a avut și îl are și pentru asta îi sunt profund recunoscătoare!

Mulțumesc Michelle Obama pentru că de fiecare ti-ai exprimat părerea, de fiecare dată ai căutat un răspuns și de fiecare dată te-ai ridicat mai puternică, chiar și după acele evenimente tragice în care ziua de mâine pare mai departe decât este de fapt! 

Mulțumesc, de o mie de ori mulțumesc!

Picanterii

“La un semnal, un convoi masiv a apărut șerpuind de după colț: o armată de vehicule care includea o formație de mașini și motociclete de poliție, câteva SUV-uri negre, două limuzine blindate cu stegulețele americane montate pe capotă, un camion pentru detecția și neutralizarea substanțelor periculoase, o echipă de asalt cu pistoalele mitralieră la vedere, o ambulanță, un camion de transmisiuni echipat să detecteze eventuale proiectile, câteva microbuze și un alt grup de polițiști. Era coloana prezidențială.”

“Nu știam că avea întotdeauna în apropiere un elicopter pregătit pentru evacuare, că lunetiștii se instalau pe acoperișuri de-a lungul tuturor traseelor pe care le parcurgea, că un medic personal era întotdeauna cu el în caz că apărea vreo problemă de sănătate și că vehiculul în care călătorea conținea întotdeauna o rezervă de sânge din grupa potrivită, dacă ar fi avut nevoie vreodată de o transfuzie. […] limuzina prezidențială urma să fie înlocuită cu un model mai nou, […] un tanc de șapte tone deghizat în vehicul de lux, dotat cu tunuri cu gaze lacrimogene, pneuri rezistente la explozie și un sistem de ventilație închis, menit să-l scoată teafăr dintr-un atac chimic sau biologic. Eram căsătorită cu unul dintre cei mai bine păziți oameni de pe planetă. Era liniștitor și neliniștitor, în același timp.”

“Oamenii mă întreabă mereu cum este să trăiești la Casa Albă. […] Camerele sunt mari, fără excepție. Chiar și băile și dulapurile sunt construite la o scară diferită de orice am văzut vreodată. […] Dormitorul nostru nu avea doar un pat dublu – o piesă de mobilier frumoasă, cu patru coloane și un baldachin dintr-o țesătură de culoare galben-pai – ci și un șemineu și un spațiu de socializate, cu o canapea, o măsuță de cafea și câteva scaune capitonate. Erau cinci băi pentru noi, cei cinci care locuiam acolo, plus încă zece băi de rezervă.

[…] El avea acum în jur de 50 de angajați care îi citeau corespondență și răspundeau la scrisori în locul lui. Avea piloți de elicopter militar mereu aproape, gata să îl ducă oriunde voia să meargă, și o echipă de șase persoane care îi organizau dosare de informare groase, ca să fie mereu bine pus la curent și să poată lua decizii în deplină cunoștință de cauză. Avea o echipă de bucătari care se ocupau de hrana lui și câțiva oameni însărcinați cu cumpărăturile, care ne protejau de un eventual sabotaj al alimentelor mergând anonim la magazine diferite, de unde făceau aprovizionarea fără să spune pentru cine lucrau.”

“În primele luni la Casa Albă, simțeam nevoia să fiu atentă la tot. Una dintre primele lecții pe care le-am învățat a fost că putea fi destul de costisitor să locuiești acolo. Chiar dacă nu plăteam chiria pentru locuința personală și nici pentru utilități și angajați, acopeream din banii noștri toate celelalte cheltuieli, iar acestea creșteau cu repeziciune, având în vedere calitatea tuturor cele cumpărate. Primeam în fiecare lună o factură detaliată, pe care erau trecute toate produsele alimentare și toate cele necesare, inclusiv rolele de hârtie igienică. Plăteam pentru fiecare musafir care venea la noi la masă sau rămânea peste noapte.”

Ce a rămas în urma soților Obama după 10 ani petrecuți la Casa Albă

45 de milioane de copii care primeau mâncare mai sănătoasă la școală

11 milioane de elevi făceau zilnic o oră de sport prin programele școlare din Let’s Move!

1,5 milioane de veterani și soții de militari angajați sau calificați

Determinarea celor 50 de state să colaboreze în privința licențelor de practică profesională, astfel încât soțiile sau soții militarilor să nu se poticnească în carieră când se mutau la altă bază militară

Milioane de dolari strânși pentru a ajuta tinere fete din toată lumea să meargă la școlile pe care le meritau

Peste 2800 de voluntari Peace Corps pregătiți să implementeze programe internaționale pentru fete

Ajutarea multor tineri pentru a se înscrie la ajutorul universitar subvenționat și sprijinirea consilierilor școlari

Transformarea Zilei Înscrierii la Facultate într-o sărbătoare națională

Scoaterea economiei din cea mai gravă criză de la Marea Depresiune încoace

Negocierea Acordului de la Paris privind schimbările climatice

Zeci de mii de militari aduși acasă din Irak și Afganistan 

Închiderea efectivă a programului nuclear iranian

Numărul americanilor cu asigurare de sănătate a crescut cu 20 de milioane

Terminarea a celor două mandate fără nici un scandal

Cartea o poți citi online AICI
Cartea o poți cumpăra în format fizic de AICI

Cristina Radu

Bună! Sunt Cristina, am 23 de ani și locuiesc în București. Sunt pasionată de antichități, pisici și castele! Bun venit în lumea mea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *