Festivalul Internațional de Teatru de Stradă | Săptămâna 4

By Cristina Radu

Pentru săptămâna a 4-a a Festivalului Internațional de Teatru de Stradă am ales să mă pregătesc ca la carte! Am luat programul artistic la puricat! L-am notat în ordine cronoligă. Am ales spectacolele la care vreau fără dar și poate să fiu prezentă și am pornit la drum.

Bubble Street Cirkus

În prima zi, am început cu Bubble Street Cirkus, un moment artistic de echilibristică și jonglerie reprezentat de către Juriy Longhi în Piațeta Odeon. Ajungând mai devreme, am avut ocazia de a vedea personajul principal pregătindu-se. Atunci mi-am dat seama că pe lângă munca imensă pe care o depun acrobații în spectacolele lor, jumătate din acea muncă se bazează pe o actorie cel puțin perfectă. Nu știu ce cursuri sau ce școală de actorie a făcut Juriy Longhi, dar vreau să mă înscriu și eu acolo. În rest, momentul lui a fost pe cât se poate de viu și antrenant atât pentru copii, cât și pentru adulți.

Passage

A doua oprire a fost la Parcul Kretzulescu unde s-a desfășurat Passage, o poezie vizuală. M-am trezit exact în mijlocul spectacolului! Eram înconjurată de doi bătrânei și două bătrânici pe catalige și de un decor de-a dreptul spectaculos. O poezie de dragoste tumultoasă aș numi-o eu și una cu un final zbuciumat, dar fericit.

Strigătele Parisului

La ora 20:00 am fugit repede spre strada Lipscani pentru ce-a de-a treia oprire, Strigătele Parisului, o premieră a Teatrului Masca. Am privit toate personajele, de la vânzătoarea de chibrituri la aprizătorul de felinare și până la spălătoreasă. Toată emoția ascunsă a actorilor, toate gesturile lor, toate strigătele lor mi-au umplut nu doar sufletul, ci fiecare parte din mine cu o emoție foarte puternică. Pentru câteva minute, m-am lăsat pierdută în poveștile lor și m-am simțit privilegiată că am putut face acest lucru!

Parada

După acest moment, a urmat mult așteptata paradă! Și pe cât de mult am așteptat-o, pe atât de mult am urât-o și iubit-o în același timp. Am iubit și admirat fiecare artist inclus în acea paradă și am urât fiecare om care în loc să stea într-un loc și să se bucure de întregul concept, alerga și stătea în spatele artiștilor, nelăsându-i pe ceilalți să facă o poză în care să apară doar personajele principale. La mijlocul paradei am abandonat și mi-am promis că a doua zi o să revin cu forțe proaspete și o să văd fiecare număr separat.

Harap-Alb

Imediat după Paradă a început prima producție românească cu marionete gigant și anume Harap-Alb. Când am văzut cuvântul gigant, m-am gândit că marionetele or să aibă dimensiunea unui om, raportându-mă la dimensiunea inițială a acestora. Dar nu! Marionetele au avut între 4 și 7 metri. A fost ceva de-a dreptul nou și inedit la care m-am uitat cu plăcere și admirație! Din nou, actorii au fost mult peste extraordinar. Am simțit toată pasiunea lor pentru ceea ce fac până în măduva oaselor. Și nu, nu exagerez deloc.

Batucada from Canary Island

În a doua zi, am revenit cu forțele proaspete, așa cum am promis! Am început cu Batucada from Canary Island care produceau un zgomot senzațional. Cu cât mă apropiam de ei, cu atât simțeam direct în stomac sunetul tobelor și energia cu care ei bat în acele tobe. A fost un moment în care băieții înaintau cu pași repezi și un domn își îndemna soția să se urce pe un pervaz pentru a putea fotografia mai bine. Ea a refuzat, așa că fără să mă gândesc prea mult m-am urcat eu și am început să fotografiez și să simt la doar câțiva centimentri ceea ce simțeam de la câțiva metri. Dacă asta n-a fost intens, atunci nu știu ce ar putea să fie! Pentru mine a fost cel mai intens moment trăit în cadrul festivalului de teatru.

Les Lilas

M-am mutat repede la frumoasele dansatoare de cabaret Les Lilas. Am urmărit momentul cu plăcere, umplând cardul de memorie al aparatului cu poze cât pentru o viață întreagă.

 

Noi

Am încheiat această experiență cu o altă reprezentație a Teatrului Masca intitulată Noi, un spectacol tematic reprezentând drumul către Alba Iulia a zece țărani la 100 de ani de la Marea Unire. Chiar dacă n-am înțeles cu adevărat ceea ce au încercat ei să transmită, poate din cauza oboselii sau din cauza faptului că nu am stat până la final, m-am bucurat de fiecare costumație executată impecabil și de fiecare dans care a împrumutat din frumusețea și subtilitatea desenelor de pe covoarele țărănești.

Cristina Radu

Bună! Sunt Cristina, am 23 de ani și locuiesc în București. Sunt pasionată de antichități, pisici și castele! Bun venit în lumea mea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *