Festivalul Internațional de Teatru de Stradă – S2

By Cristina Radu

Când am văzut în eveniment înșirate locațiile Piața George Enescu – Piața Revoluției – Piațeta Teatrului Odeon – Piața Universității – Parcul Cișmigiu și Centrul Istoric eram absolut sigură că este o stradă lungă care începe de la prima locație și care se termină la ultima și pe partea stângă și pe partea dreaptă a acesteia sunt actori care interpretează diferite piese de teatru. Doar e teatru de stradă, nu?

Am fost atât de sigură pe mine încât nici măcar nu m-am mai uitat la detaliile evenimentului și în cea de-a doua zi a celei de-a doua săptămână m-am dus direct la Piața George Enescu. La ora 19:00 așteptam să înceapă spectacolul, mândră că am ajuns exact la timp. Tot ce începuse era praful care se aduna și dansa cu vântul. Nici urmă de picior de om. Am intrat pe rețelele de socializare să văd ce se întâmplă. Nu ar fi fost oricum prima dată când ajungeam la ceva ce se anulase cu câteva ore.

După ce am dat un ochi pe Facebook, descoperisem că de fapt erau momente artistice diferite, în locații diferite. Nicidecum ceea ce-mi imaginasem eu.

Caged Foam

Am mărit pasul și m-am dus la Caged Foam pe strada Lipscani. Erau atât de mulți oameni, încât abia am putut să mă strecor printe ei să fac câteva poze. Nu prea sunt eu cu arta abstractă, așa că n-am înțeles mare lucru din ceea ce se întâmplă acolo. Noroc că am găsit pe pervazul unei ferestre cărticica cu toate evenimentele și am plecat spre următoarea destinație.

Discovery Planetario

Discovery Planetario părea un moment mult mai antrenant. Puteam să văd misiuni în spațiu, fenomene celeste, evoluția primelor ființe unicelulare și multe altele proiectate pe toată suprafața cupolei. Abia așteptam să mă bucur de o așa experiență! Din nefericire pentru mine, era o coadă de cel puțin 150 de persoane și deja era ora 20:00, când conform programului ar trebui să se încheie spectacolul. N-am vrut să-mi asum riscul de a aștepta la coadă și să mi se spună că nu mai pot intra când probabil ajungeam pe la jumătatea cozii, așa că m-am îndreptat repejor spre Parcul Cișmigiu.

Ajunsă acolo, mi s-a spus că nu se mai țin evenimentele care erau programate pentru copii. Când mă gândesc acum, nici măcat nu știu de ce am vrut să particip la spectacole pentru copii, dar știu sigur că am fost tare dezamăgită.

Dacă tot nu aveam ce face, mi-am luat o îngretață cu ciocolată și cocos de la mașina de înghețată de lângă lac. Și a compensat orice supărare! Și acum când mă gândesc am fluturi în stomac! Nu merg prea des în Parcul Cișmigiu, dar sper ca mașina de înghețată să rămână acolo să-mi îndulcească următoarele vizite.

M-am urcat în autobuz amuzată de diferența dintre imaginația mea și realitate, și determinată să vin în cea de-a patra săptămână și să nu ratez nici măcar un singur show!

Cristina Radu

Bună! Sunt Cristina, am 21 de ani și locuiesc în București. Sunt pasionată de antichități, pisici și castele! Bun venit în lumea mea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *