Despre fața urâtă a iubirii

By Cristina Radu

Vai de capul meu! Ce mi-ai făcut Adina? Cum pot să mai trăiesc acum după ce am terminat cartea? Cum? 

Am început să o citesc în tren, apoi în autobuz, apoi acasă și cu cât parcurgeam mai mult din ea cu atât voiam să o termin mai repede să văd de ce naiba lucrurile se întâmplă în felul în care se întâmplă și în același timp nu voiam să o termin vreodată!

După 270 de pagini citite în aceeași zi, m-am băgat la somn pentru că nu suportam ideea de a nu a mai putea să citesc despre asta și atunci când mă voi trezi. Imediat cum m-am trezit am luat cartea în mână și am citit și am citit și am citit și când s-a terminat eram atât de fericită pentru că finalul a fost la fel de bun ca tot parcursul cărții și atât de hotărâtă să o sun pe Adina să o blamez că nu m-a pregătit pentru această carte și să o felicit în același timp pentru că m-a impulsionat să o citesc.

De știut, știam de ea de la Ioana Grama, așa cum probabil multe dintre românce știu, și acum pot să înțeleg de ce i-a plăcut atât de mult, la fel de mult cum o înțeleg încă de acum 5 ani când trăiam o dată cu ea povestea ei de dragoste prin intermediul cuvintelor scrise pe blog. 

Cartea e puțin spus o capodoperă. Pur si simplu n-ai timp să spui să spui “de ce naiba face ăsta chestia asta?” datorită capitolelor care descriu în paralel prezentul prin ochii fetei și trecutul prin ochii băiatului care dezvăluie suficient de puțin și în același timp suficient de mult încât să dai pagină cu pagină pentru a afla factorul care pune lucrurile în mișcare. 

Delicioasă! Și spre surprinderea mea, judecând după titlu și copertă, erotică. Și să nu uit de suferință. Multă. Destul de multă. Mult prea multă. 

Nu știu dacă am citit vreodată cu atât de multă înverșunare, dar cert este că fierbe sângele în mine să citesc. Nu mă pot gândi decât la citit cărți. Și nici măcar nu sunt mare fan cărți, mai mult cu filmele. Dar gata, mă bag pe cărți. Ne auzim la următoarea devorare. 

P.S. Când i-a atins piciorul în mașină am zis că-mi explodează creierul de uimire și inima de emoție! Și doar îi atinsese piciorul… Da, cam atât de intensă a fost povestea pentru mine. 

P.P.S. Cum naiba să se anuleze filmul? Cum?! 

P.P.P.S. Ăsta e ultimul. Promit. Autorul a vrut să spună prin aceste fotografii că fața urâtă a dragostei (în cazul în care nu ți-ai dat seama, vorbim despre partea roșie) se topește și rămâne evident doar partea frumoasă a dragostei. Hai că n-a fost așa de greu de descifrat.

Cristina Radu

Bună! Sunt Cristina, am 21 de ani și locuiesc în București. Sunt pasionată de antichități, pisici și castele! Bun venit în lumea mea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *