De la vârful muntelui la băncile facultății

By Cristina Radu

Anul trecut, pe vremea asta, eram la munte cu familia. Totul era frumos: hotel în vârful muntelui, restaurant cu o mâncare excelentă, saună din partea casei și zăpadă din belșug. Nu că aș fi mare fană a zăpezii, dar e păcat să mergi la munte iarna și să nu ai parte de zăpadă.

Cota 2000

Am ajuns greu, pentru că drumul nu era deszăpezit și lanțurile abia făceau față. Important este că am ajuns teferi și nevătămați. Ne-am instalat și am fugit spre cota 2000. Era frig de nu știai de tine, zăpadă de te săturai și oameni de nu aveai loc să te desfășori. Unde era pârtia pentru sanie, trebuia să stai la coadă și să ai grijă să nu-i rupi mâinile sau picioarele cuiva. Când am găsit și eu o porțiune fără oameni și nu foarte abruptă, a venit domnul … paznic(?!) și mi-a spus că nu am voie cu sania acolo… În fine, important e că am făcut poze, multe și frumoase toate.

Castelul Cantacuzino din Bușteni

La plecare, am zis să încercăm ceva nou, să trecem peste Castelul Peleș pe care l-am văzut aproape în fiecare an(și l-aș vedea și în fiecare zi dacă aș putea, dar timpul ne permitea să vedem doar un obiectiv turistic) și să alegem Castelul Cantacuzino din Bușteni. De ce acest castel și cum de m-am gândit la el? Instagram e de vină! Am văzut o mulțime de imagini spectaculoase și am zis că dacă tot suntem acolo n-ar fi rău să aruncăm un ochi.

Întreg locul emana o stare de bine, o stare de liniște și pace. Prețurile erau foarte acceptabile. Turul castelului, cu tot cu ghid era inclus în prețul pe care îl plăteai la intrare. Puteai să alegi să vizitezi doar curtea, sau curtea+castelul. La castel aveai două opțiuni: prima parte a castelului sau prima parte+ etajul în care se afla o anumită expoziție. Făcând o comparație cu Peleș, este cu mult sub el, pentru că obiectele de valoare au fost furate și este cam gol, dar frumos. IMPORTANT! Poți să faci poze fără să achiți o taxă suplimentară.

Ce mi s-a părut foarte interesant a fost faptul că încă se țin evenimente în sala de bal. În imaginația mea fiind balul acela adevărat din cărțile cu povești cu prințese, cu pantofi de cristal și rochii bufante prețioase. Dar sunt sigură că realitatea este departe de aceste povești.

Revenind la ora actuală, stau nostalgică în casă, după o zi obositoare de facultate, gândindu-mă ce mișto a fost anul trecut, pe vremea asta.

Cristina Radu

Bună! Sunt Cristina, am 23 de ani și locuiesc în București. Sunt pasionată de antichități, pisici și castele! Bun venit în lumea mea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *