Cazinoul din Sinaia | Magnet social

By Cristina Radu
This post is part of a series called Sinaia
Show More Posts

Nici nu știu cu ce să încep… M-am grăbit să prind ultimul tur, dar era un vernisaj și nu se putea intra. Nu a fost chiar

atât de grav, pentru că oricum venisem și pentru o sesiune de poze și îl puteam vizita și a doua zi. Din păcate pentru mine, oamenii roiau în Parcul Dimitrie Ghica unde se află Cazinoul și Hotelul Palace și nu puteam să mă desfășor în voie. Nu a durat mult până a început ploaia, toată lumea a plecat și am putut să țopăi liniștită cât vreau. Mami, să știi că eram îmbrăcată, chiar dacă nu pare. Și nici nu am răcit.

După am fost să caut un local unde să mănânc mult, bun și ieftin. Așa cum vrea orice român. După ce am căutat păreri pe Google despre cam tot ce se afla în Sinaia în materie de restaurant, am ajuns la concluzia că „La Strada” este exact ceea ce caut. Restaurant ok, nimic extravagant, intim și prietenos. Personalul a fost foarte ok, toată lumea vorbea frumos, mâncarea absolut gustoasă . Cu 25lei mănânci felul 1+felul 2+ ceva de băut de simți că nu mai intră nici măcar aerul în tine.

A doua zi, am fost iar pe grabă. De data asta să prind primul tur. Și am reușit pe ultima sută de metri. Vreau să menționez că există și ghid. Deși la început mi s-a părut o fire foarte nesuferită, spre sfârșit m-a cucerit cu totul.

Puțină istorie n-a omorât pe nimeni

Istoria cazinoului este una de-a dreptul fașcinantă! Simt nevoia să las câteva pasaje aici: “Impunătoarea clădire a fost construită în timp record, de numai un an (1912-1913), pe locul unde se afla cândva vila Ghica, prima vilă a staţiunii, înălţată de prinţul Dimitrie Ghica. Prin eleganţa şi jocurile sale, Casino-ul va deveni în scurt timp o atracţie irezistibilă a staţiunii. […]La ora 16:00, când se deschideau sălile de joc, „slujitorii viciului” coborau din „trenul de plăcere” Bucureşti-Sinaia care circula sâmbăta şi duminica. Fluxul jucătorilor din acea perioadă este de neimaginat pentru zilele noastre, acest “magnet social” găzduind, în fiecare zi de joc, cel puţin 800 de persoane. […] Printr-o uşă glasvand pătrundeau acordurile orchestrei de jazz din barul-restaurant, unde se făcea consumaţie şi se dansa. Sala mai mică, “la salle privée”, avea numai două mese la care miza minimă era de cinci ori mai mare decât în alte săli.”

În plus,  între Casino și Hotel Palace, era și încă este un tunel pentru a facilita deplasarea jucătorilor fără a fi observați. Tunelul, din păcate nu se poate vizita, fiind folosit pe post de depozit.

Chiar merită să fie vizitat! O să rămâneți profund impresionați de ceea ce o să vedeți și de ceea ce o să auziți. L-aș mai vizita de încă 10 ori fără să mă plictisesc.

După ce s-a încheiat turul, am plecat profund mulțumită de alegerea făcută.  Am vrut să merg și la Casa Memorială George Enescu. Din păcate puteam ajunge doar cu mașina sau cu Taxi. Și cum toată lumea știe cum sunt taximetriștii din România… mai bine lasă.

În schimb, am fost să mă răsfăț cu o pizza la Restaurant Irish unde am mai fost de 2-3 ori și chiar mi-a plăcut acolo. Am găsit tot felul de comentarii că personalul se poartă arogant și că este un restaurant comunist… Calmați-vă… Chiar este foarte primitor. Atât restaurantul cât și personalul. Și în plus de asta, primiți o bere gratis dacă comandați pizza(anii anteriori puteai să alegi dintre suc sau bere, dar acum a rămas doar berea). Am plecat de acolo fericită și mulțumită.

Cristina Radu

Bună! Sunt Cristina, am 21 de ani și locuiesc în București. Sunt pasionată de antichități, pisici și castele! Bun venit în lumea mea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *