Turcia, Istanbul | Partea III

By Cristina Radu
This post is part of a series called Turcia
Show More Posts

Plimbare între continente, castelul Yoros și un sat pescăresc

După despărțirea grea din Sinop, ce putea merge mai bine decât un somn de 12 ore? Da, tot timpul pe care l-am petrecut în autobuzul care ne ducea spre Istanbul l-am dormit blană! Ajunși în Istanbul, ne-am întâlnit cu ghidul pe care l-am avut și în prima parte a aventurii. Am ales să facem o plimbare cu vaporul care străbătea porțiunea dintre Asia și Europa. De data asta am stat liniștită și am admirat peisajul.

După un drum lin și relaxant a urmat greul… Am urcat foarte mult timp ca să ajungem la castelul Yoros pe care îl puteai admira doar din exterior. Nu pot spune că m-a dat pe spate, era în mare parte ruină, dar îți oferea o priveliște frumoasă asupra Mării Negre.Am ajuns cumva și în satul pescăresc Anadolu Kavagi. Era destul de goluț și plin de pește, că doar era sat pescăresc. Avea o mulțime de magazine mici cu diferite suveniruri și terase drăguțe. Nu mai știu exact ce am mâncat acolo, dar cu siguranță era pește. În mare parte bun, dar nu atât de bun încât să mă facă să mă apuc să mănânc pește.

Marele Bazar

Ne-am întors în Istanbul și abia atunci a început adevărata provocare: MARELE BAZAR! Cine a fost în Istanbul și nu a fost în Marele Bazar? Să fim serioși. Știm cu toții că majoritatea românilor care au magazine mici de haine, le aduc de acolo. Problema este că ai cele mai mari șanse din lume să te pierzi în Bazar, ceea ce nu este mișto deloc. Țin minte că ni s-a spus că atunci când vrem să ieșim, să mergem în sus, pentru că drumul era oarecum în pantă și cu cât te duceai în jos, cu atât aveai șanse mai mari să te pierzi. Ne-am despărțit în grupuri și am luat-o fiecare pe unde a vrut. Eu am mai fost cu încă o colegă și prima noastră negociere a fost o reușită totală.

P.S. Niciodată să nu cumperi la prețul pe care ți-l spune vânzătorul prima dată. Întotdeauna există loc de negociat. Și rămâi surprins când vezi că ai scos produsul cu 50% mai ieftin.

Negocieri intense

P.S.2. Nimic nu este original acolo. Revenind, am întrebat cât costă o cămașă Polo și ni s-a spus 48 lire turcești, ceea ce era clar exagerat. I-am spus că e prea mult și ne-a lăsat-o la 40 lire. După am mai găsit încă o cămășă și i-am spus ca le vrem pe amândouă. Le-a lăsat la 60 amândouă. Am stâmbat din nas și am negociat până le-a lăsat la 45 lire pe amândouă. Recapitulăm …de la 48 lire o cămașă, la 45 lire două cămăși. Cât de mișto poate fi asta?! Nu degeaba m-am uitat pe Discovery Channel la emisiunile care implicau negocieri.

Lingușeală turcească

Am intrat să mă uit la câteva eșarfe și turcul văzându-mă că vreau să plec, imediat a intervenit cu dulcegării și m-a luat că uite ce bine mi-ar sta cu eșarfă roșie. Mi-a aranjat-o la gât. A rugat-o pe colega mea să ne facă o poză. Mi-a mai arătat și alte eșarfe și în final am plecat cu o eșarfă imensă albastră pe care am dat 15 lire, echivalentul a 30 lei. Am cumpărat o groază de lucruri pentru cei de acasă . Le-am luat fiecăruia câte o cutie de dulcegării specifică turcilor, câte o cutie de ceai, un săpun cu nu știu ce extracte și proprietăți, un magnet de bucătărie și încă ceva de care nu prea îmi mai aduc aminte.

Aș schimba tot!

Cam asta a fost cu Turcia. Dacă ar fi să schimb ceva, aș schimba tot. Aș dormi cât mai puțin. Aș cumpăra cât mai multe lucruri pe care în România nu le-aș fi găsit. Mi-aș fi luat un frigider infinit  în loc de troler ca să pot să mănânc și în România acele mâncăruri care mi-au adus kilograme zdravene în plus și aș face mai multe fotografii .

 

Cristina Radu

Bună! Sunt Cristina, am 21 de ani și locuiesc în București. Sunt pasionată de antichități, pisici și castele! Bun venit în lumea mea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *